Fara sens

Stiu ca nu am scris de ceva timp, dar , la urma urmei, cine  mai citeste blogul asta ?

Pentru cei interesati de mine, am facut de toate vara asta si am simtit aproape tot ce se putea simti. Am fost la mare, la munte si in Franta. Parisul e minunat, e locul unde as evada din orasul asta nenorocit.

Cat despre el, el a facut cam tot ce se putea sa ma aiba langa el si eu, desi initial am zis ca nu cedez si ca sunt tare, am cedat. Am zis ca am terminat-o cu el definitiv, ca nu o sa mai am nicio tangenta cu el, dar se pare ca m-am inselat. Am cedat in fata unor cuvinte dulci-amari, unei priviri, unei iubiri. Asa ca iata-ma aici . Plictisita si nostalgica, asteptand ca un lucru frumos sa se intample. Un lucru pe care nici eu nu il cunosc . Un lucru care, probabil, isi va face aparitia la momentul potrivit, cat mai curand, sper.

Toamna ma deprima. Totul moare. Si parca si eu mor incet, pe interior, de parca mi-ar fii mancate sentimentele . Mor si eu incet.. Nici o luna nu a trecut de cand vara se terminat si deja vreau din nou sa fie canicula afara. Ma pregatesc de iarna. Ma pregatesc de frig si de .. nu stiu daca va fii distractie sau plictiseala. Totul depinde de 2-3 persoane care, probabil, nu o sa vina. Nu o sa imi fie alaturi iarna asta, decat cu vorbe reci.

Am o idee pentru o postare. Sper sa reusesc sa scriu despre asta cat mai repede..

P.S. : My feelings for you have always been real .


Stralucirea

Era ora patru 26 dimineata. Eram pe balcon. Mi-am facut un ceai si priveam linistea de afara. Stralucirea din ochii tai, zambetul tau, vocea ta – mi-a fost atat de dor de toate astea. Am crezut ca nu te voi mai vedea prea curand, dar uite ca m-am aflat in fata ta si te-am avut in brate. Te-am simtit langa mine si am vorbit cu tine – m-am simtit mai bine.

E frig, ceaiul e fierbinte. Cerul e senin, inima-mi innourata. Nici urma de om, dar in cap imi suna mii de voci. Vocea mamei spunand ca trebuie sa ma culc, vocea tatei spunand ca trebuie sa il sun mai des, vocea Madalinei spunand ca de abia asteapta sa ma vada. 

Oare chiar asteapta sa ma vada ? Oare chiar trebuie sa il sun mai des ? Oare chiar trebuie sa ma culc ? Oare chiar am ce face aici ? E chiar asa de sus etajul 4 ? Chiar asa de mare ar fi impactul daca as cadea ? Oare as pati ceva ? Daca as pati ceva, i-ar pasa cuiva ? 

Sar.. 

Mii de imagini imi trec prin fata. Imaginea mamei imbratisandu-l pe tata, imaginea lui Dumi si a Leei in pozele facute nu demult, imaginea ta..

Inainte sa plec, macar te-am vazut, ti-am vorbit, te-am simtit langa mine si ti-am vazut.. Stralucirea din ochi.

Da.. asta e imaginea pe care vreau sa o am in cap pana corpul meu inutil atinge pamantul, stralucirea din ochii tai. 

Ce vad ? O lumina puternica ce ma orbeste si doua siluete atat de cunoscute..  Sunt ei.. Cei ce m-au crescut, cei care m-au facut sa sufar.. Alerg spre ei. Si se termina filmul din capul meu..

Macar am vazut .. am vazut stralucirea din ochii tai..


Jurnal de vacanta

Tren

Ploua. Ajung in gara cu mama, imi iau ramas bun, si intru cu Dumi in compartiment. Suntem doar noi doua, deci putem sa ne intindem pe tot compartimentul. Celelalte doua compartimente care ne sunt rezervate lotului nostru sunt pline. La urmatoarea statie se urca doi soti in jur de 35-40 de ani. Dupa ce am povestit cateva ore bune, ne-a prins somnul pe toti. Cine naiba poate sa doarma pe locurile alea ?! Stau intinsa pe doua locuri si ma uit pe geamul incredibil de murdar si mii de ganduri imi trec prin cap. Trenul ma leagana si incerc sa adorm. Atipesc 20 de minute dupa care ii vad pe cei doi soti imbratisati. Dormeau. Aveam un sentiment de liniste inexplicabil. E incredibil cum dupa atatia ani de casnicie, ei inca se iubesc ca-n prima zi. Nu stiu cum fac, dar adorm si ma trezesc 3 ore mai tarziu. Ma uit din nou pe geam si vad rasaritul. Asa incepe vara : cu rasaritul soarelui vazut din trenul ce ne duce spre mare. Mare, venim !

Ziua 1

Marea e la fel ca anul trecut – minunata. Mi-era dor sa ma plimb la apus pe malul marii, sa inot, sa ma joc cu prietenii mei stropindu-i si sa simt acea briza. Stau pe plaja la apus si inspir adanc aerul de aici si parca toate gandurile rele pleaca inapoi acasa. Aveam nevoie de o vacanta. “Un nisip sictirit umplea plaja goala peste care valurile se spargeau incet” [Dumi].

Ziua 2

E urat afara. Ploua . E innourat dar inca nu ploua. Nu e vreme de plaja asa ca stam in camera. Dormim in jur de 3 ore, mergem la piscina iar seara iesim in oras. [Dragule, hai in oras caci vreau sa vad luminile ! ] Marea e agitata dar, in acelasi timp, linistita. Stau pe mal si as vrea sa il sun. Nu. Sigur il deranjez.  De ce sa nu il sun ? Vorbesc cateva minute la telefon si deja ma simt mai bine. Ma simt mai bine..

Ziua 3

Mi-e dor de el. E ziua plecarii. E o mizerie totala in camera. Inca nu realizez ca plec. Plec de aici. Pana la anul, nu voi mai simti nisipul sub talpi, nu voi mai simti marea rece ce ma uda. Nu voi mai sta la malul marii, seara, ascultand valurile si inspirand aerul acela atat de curat.. o sa imi fie dor ! 

Tren

E acelasi compartiment cu geamuri murdare si cu scaune pe care e imposibil sa dormi. Imi pun melodia mea preferata pe repeat si, printr-o minune, adorm. De abia astept sa ajung acasa si sa ii sar in brate. O sa imi fie dor de mare, de nisip si de luminile orasului seara. Dar mai presus de toate, o sa imi fie dor de atmosfera aceea cand stateam toti si radeam. Adio, mare !

PS: Da, am fost la mare si nu am stat doar 3 zile, am stat 10. Dar am decis sa scriu doar pt o vacanta de 3 zile.


Me vs. You vs. Them [partea a 19-a]

[ Pentru Titi ]

Si chiar daca il iubesc, tot nu ma pot lasa fraierita in halul asta. 

Trebuie sa mi-l scot din cap cumva. Trebuie sa merg undeva sa ma relaxez. Cred ca merg in parc.

E frumos afara si nu ar trebui sa ma simt atat de prost. Ar trebui sa zambesc, nu sa ma gandesc la prostul ala. Era mai mult decat mi-as fi putut dori vreodata. Initial, cand isi batea joc de mine la scoala, am crezut ca e un idiot. Dupa ce l-am cunoscut, m-am indragostit de el si stiam ca e altfel.  Acum, insa, stiu ca el inca e idiotul ce isi batea joc de mine.

Atatea cupluri fericite pe aici, mi se face rau. De ce trebuie sa fie asa ? De ce a trebuit sa ma indragostesc tocmai de EL ?! Il urasc !

Nu, cum pot spune asta ? Il iubesc mai mult ca pe mine insami ! Il iubesc ! Dar nu il pot ierta, desi scuzele lui ma misca, nu as putea.. nu inca o data . 

-Hey, esti bine ? Ai zis ca stai acasa..

-Nu ! Nu sunt bine ! Nu am nevoie de tine, Paul ! Esti doar un necunoscut ce s-a bagat in viata mea incercand, ca multi altii, sa afle ce e cu mine. Frate, daca nu ai de gand sa faci ceva bun in sufletul meu, atunci pleaca ! PLEACA !

-Victoria..

-Am spus sa pleci !

A plecat. Sunt singura acum. Chiar nu mai am pe nimeni.. Mama ! Unde e mama ? 

Meniu – Contacte – Mama – Apelare

-Mama ? Ce faci ? Unde esti ?

-La.. la spital, Victoria..

-Mama ? Ce s-a intamplat ? Vin acolo. In ce salon esti ? 

-In salonul 207..

-Mama ? 

O auzeam doar tusind si oameni ce spuneau ca ii trebuie oxigen. Alerg din parc pana la spital si intreb pe cineva de mama. Ma conduce intr-un salon unde mama are perfuzii si e prinsa de tot felul de fire..

-Mama ? Ce s-a intamplat ? Ce ai facut?!

-Am .. am luat multe, multe pastile..

-De ce? De ce , Doamne, ai facut asta ? 

-Te vedeam atat de suparata si nici nu m-ai bagat in seama zilele astea

-Mama ! Imi cer scuze ! Stii ca te iubesc !

-Si eu te iubesc cel mai mult din lume, Victoria !

Izbucnesc in lacrimi. Cad in genunchi langa patul ei, dar incerc sa ma ridic pe scaun. Adorm. Ma trezesc peste jumatate de ora. Mama nu mai e..


Ultima postare

Nu va speriati, e doar ultima postare [desi nu cred] pe care o scriu despre o anumita persoana. Se simte.

Tu mi-ai definit iarna. Iarna este acum anotimpul meu preferat din pricina ta. Mi-ai facut iarna mai frumoasa, chiar daca nu am fost un zambet mereu.

Acum, ascultand melodia asta , imi dau lacrimile. De ce ? Pentru ca a fost cea mai frumoasa iarna dintre toate pe care le-am avut si mi-as dori sa mai fie, dar e clar ca nu se mai poate. Nici nu cred ca as vrea, intrucat, daca ar mai fi sa fie, nu ar fi la fel ca atunci. 

Mai tii minte ochii aia caprui pe care ii indrageai atat de mult ? Stii tu, oare, cate lacrimi au varsat ? Nu ma intelege gresit. Nu au fost mereu lacrimi de tristete, imi dadeau lacrimile si cand spuneai cele doua cuvinte, asa, din inima. 

Si de fiecare data cand vad ca imi scrii ceva sau ca primesc un mesaj de la tine, inima bate de zeci de ori mai repede. Si stiu ca ori de cate ori te bagi in seama, nu mai gandesc coerent si spun cele mai stupide chestii. Stii, daca relatia s-a terminat, asta nu inseamna ca sentimentele au disparut. Si chiar nu au disparut !

Da. Plang. De ce ? Pentru ca ce a fost, a fost frumos. Tu mi-ai adus caldura in zilele geroase de iarna, tu mi-ai adus soarele in zilele mohorate, tu ma faceai sa ma simt mai bine, indiferent de cat de trista eram. Cu tine eram alt om. 

Suntem diferiti. Mult prea diferiti pentru a avea o zi in care sa nu ne certam. Poate e mai bine asa, tu cu ea si eu singura. Stii, am fost geloasa pe ea pentru ca, din ceea ce se vede, va intelegeti de minune, exact asa cum as fi vrut sa ma inteleg eu cu tine.

Scriu aceasta postare pentru ca m-am saturat sa scriu doar partile rele care nu isi au rostul. Vreau sa stii ca mie nu mi-a fost atat de greu cum iti imaginezi. De ce ? Pentru ca nu conta cum te comportai cu mine, conta ca erai tu !

Si tu erai Marmota [inca te am asa in lista de contacte de pe telefon] si eu eram Tocilara. Si eu vroiam sa stau cu tine pana tarziu si tu ma trimiteai sa invat. Si ne intalneam si muream de frig si beam o cola de 0.25 intr-o ora si Jason cadea pentru ca Victoria trebuia sa plece. Si Tocilara era atat de indragostita de Marmota. Si..

Tocilara inca iubeste Marmota ! 

..dar o sa lase lucrurile asa cum sunt, pentru ca nu vrea sa se bage intre Marmota si prietena sa si nu vrea sa mai sufere. 

Da. M-am descarcat. 

P.S.: Cand ne vedem, stai la distanta de mine.

P.P.S.: Te iubesc !

 


Vara & stuff

Din nou, asta o sa fie o postare idioata, in care scriu ce ma taie capul.

Stiu ca nu am mai scris demult, nu am niciun subiect si nu am nici chef / timp.

V-ati simtit vreodata ca va e dor de .. nu cineva.. ci ceva.. un sentiment. Mie cel putin.. Mi-e dor de multe chestii.. Sunt fericita, nu neg, dar as vrea sa resimt ce a fost o data. Imi vine sa plang. Nu stiu de ce. Timpul trece atat de repede si nici unul dintre noi nu profita, nici unul nu stie cum sa se bucure de asta.

As vrea sa ploua. Poate asa m-as curata si pe interior de toata ura, tot dispretul si toate resentimentele pe care le am. Cateodata ma uit in oglinda si urasc ce vad. Un suflet josnic. Un suflet cu atat de putine calitati si atat de multe defecte. E stupid ca pot sa dau sfaturi celorlalti, sa le ridic moralul, sa ii fac sa gandeasca pozitiv, iar pe mine, nimic. Sunt optimista cu privire la problemele celorlalti, dar pesimista in legatura cu problemele mele.

Si asa incepe vara. Presimt ca vor fi lacrimi de bucurie sau tristete, dureri de cap de la cele de tristete si dureri de burta de la cele de ras / bucurie.  Si adevarul e ca nu voi varsa doar eu lacrimi.

Pentru cei interesati, sunt bine, dar mereu e loc de mai bine. Astept cu nerabdare sa nu mai fie vremea asa si sa scap de scoala. Astept cu nerabdarea bucuria unei nopti de vara, fluturii din stomac ce ma asteapta dupe colt, caldura infernala, monotonia zilelor atat de diferite una de alta, tot !

Chiar daca in postarea asta nu o sa ma axez pe un anumit subiect, vreau sa ma adresez unei persoane speciale care trece prin cea mai grea perioada a vietii.

Pentru inceput : CAPUL SUS ! Esti o persoana minunata, cu atatea calitati si atatea lucruri care te fac speciala, nu trebuie sa lasi nimic si pe nimeni sa te eclipseze ! Incerc sa iti fiu alaturi, dar nu stiu cat de mult reusesc. Stiind ca era sa fiu si eu in aceeasi situatie, incerc sa te inteleg. Te rog, sa nu vezi situatia asta ca pe o tragedie, pentru ca nu e. O sa fie minunat, nu o sa fii uitata ! Acum e momentul sa arati tuturor ca te-ai maturizat, ca poti sa rezisti  tuturor rautatilor. Era mai bine ca in loc de inca un suflet, sa moara unul ? Bineinteles ca nu. Capul sus, ai o viata inaintea ochilor tai ! 

Din nou, aduc in discutie  vara. Stiu, e ca o obsesie. E ca o obsesie pentru tot ceea ce a fost. A fost foarte bine ceea ce a fost, desi am plans. Astept, astept sa ne intalnim toti, caci timpul si pierderile materiale ne-au despartit, dar vara, vara este anotimpul in care toti ne revedem si ne distram . Vara e, cred, cel mai frumos anotimp, cu toate caniculele, insolatiile si monotonia, e cel mai frumos anotimp.

‘ E-atat de simplu, doar tu ! ‘

De-ar putea fi asa simplu, eu nu as mai fi aici, as fi la telefon, cu el. As vorbi pana dimineata, iar daca m-ar intreba cineva ce am vorbit o noapte intreaga, nu as stii ce sa raspund. 

Cine e el ? Simplu ! El e baiatul care se joaca cu mine, e baiatul care ma cearta cand iau o nota mica, e baiatul caruia ii pasa de mine, care ma ia in brate, caruia nu ii e jena sa ma tina de mana in fata prietenilor lui, caruia nu ii e frica sa spuna ce simte, e acel baiat special

E adevarat ca atunci cand am spus ‘ as fi la telefon, cu el ‘ , ti-a venit in gand o anumita persoana ? Pai acea persoana e cea pe care o iubesti. Nu m-am referit anume la cineva, dar cand am scris, si mie mi-a venit in gand o persoana care azi, ma ignora complet si nu vrea in fel si chip sa vorbeasca cu mine. Asta e viata. Inca fac tot posibilul sa leg din nou o amicitie, daca nu o prietenie. 

Va multumesc tuturor celor care imi sunteti alaturi zi de zi ! [o sa scriu in viitorul apropiat o postare in care o sa le multumesc celor din jurul meu]

Vara, vreau vara, haide o data, vara !


I wish..

Mi-as dori sa iti pese mai mult de mine.

Mi-as dori sa iti petreci mai mult timp cu mine.

Mi-as dori sa ma suni mai des.

Mi-as dori sa nu te mai comporti asa nepasator cu mine.

Mi-as dori sa  te interesezi de mine.

Mi-as dori sa nu fiu eu singura care se gandeste la tine in fiecare dimineata cand deschide ochii si in fiecare seara cand ii inchide.

Mi-as dori sa nu fiu eu singura careia fiecare lucru ii aminteste de tine.

Mi-as dori sa nu fii tinut asa mult la tine, ca acum sa nu fii ajuns sa fiu toata ziua un zambet cand vorbesti frumos cu mine si plouata toata ziua cand ma iei in sictir.

Mi-as dori sa [imi arati ca] ma iubesti cel putin jumatate din felul cum o fac eu. 

['And I would do anything for you

To show you how much I adore you']

[nu ma intrebati. nu am timp sau chef sa scriu pe blog, dar chestia asta am simtit ca trebuie sa o scriu.]


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.